Aburi

Si se intuneca inca din primele zile ale vietii. Cu un soare cat luna de mare ma incalzesc si adorm cu gandul nu departe de zare. Nu stiu in ce seara am colorat impreuna nu stiu ce apusuri violet, iar acolo am descoperit impreuna pescarusii obositi de zbor. Si a mai murit o zi de dragul tau si am mai calatorit cu stelele in nu stiu ce vara si am ascultat impreuna fluturii adormiti de caldura.

Si vreau sa adorm la umbra privirii tale si sa cutreier impreuna cu tine nu stiu ce zare, iar seara sa te privesc obosita de la marginea unui vis violet… Atatea doruri. Si a mai murit o iarna de dragul primaverii tale. Si te mai slavesc si acum in nu stiu ce timpuri si mai cant la pian melodia noastra. Iar cu mana ta dreapta ascunsa in mana mea stanga am alergat spre zari nu prea straine in veri nu prea senine. Si se mai lasa toamna peste fruntea mea surazatoare, peste ochii tai goi si mai vedem impreuna inca un apus imperfect la marginea gandului si a zilei de duminica. Si ne mai repetam notele inca o data in gand si mai radem de cate un suras dimineata cand visele apun cu rasaritul soarelui si ma ating de tine doar, doar sa mai te prind de mana… A inceput sa ploua peste noi cu frunze galbene, iar toamna se scutura peste noi cu fulgi de nea, iar caldura verii ne aduce intr-o dimineata de primavara…

Si zilele vin, altele se duc si ele in zari nu prea senine si am prins in plase cu ochiuri prea mari diminetile cu luna plina.

Anunțuri

The things we left behind

Frig și întuneric, se cutremură ceva, mi-e frică să deschid ochii. Îmi simt buzele reci, vinete, înghețate de vreme. Părul asortat cu frunze și copaci, timpul l-a uscat. Mă târăsc prin ceață, simt prea multă lume în întunericul ăsta. Caut puțină singurătate în jurul meu, dar mă lovesc puternic de tine, apoi de tine, și iar de tine . Sunteți peste tot .. Vagabondez aiurea pe străzi – sper că sunt străzi – dar sunt, simt asfaltul, îl simt de parcă aș fi desculță. Mi-e dor să umblu așa, dar e tarziu, nu știu cât de târziu, dar e. Și e frig, din ce în ce mai frig. Poate se duce și ceața, aerul e prea dur, dar n-aș vrea să plouă. Recunosc prea multe voci, sunt atât de cunoscute, dar nu vreau să le mai aud, nu se mai potrivesc acum. Pentru ele aș vrea sa plouă, să plece .. S-a dus vremea lor. Ce bine că nu le văd, mă obosesc .. Mă așez la întâmplare pe ceva, cred că e o banca, poate ..e banca aia… Nu știu, oricum nu o simt. Sunt prea pierdută în haina mea străină. Îmi acopăr urechile să nu mai aud, să simt doar vremea, să treacă .. O să aștept noiembrie.

Toamna lui iulie

mi-e teamă c-ai uitat…
că voi fi rămas uitată, acolo,
în adâncul tău,
pe fundul unei sticle de vin
sau pe pervaz, când fumezi.

mi-e teamă c-ai uitat de noi.
mi-e teamă că vom fi rămas acolo,
pe pervazul tău,
în sticla de vin,
sau pe fotoliu.

dar toamna a venit…
mai știi visul ăla?
mai știi visul tău?
mai știi?
când ne plimbam de mână,
și frunze omoram la fiecare pas…
mai știi?

mi-e teamă că toamna ne-a uitat.
ne-a lasat într-o zi de iulie fierbinte,
într-o cană de cafea cu zahăr,
și-o țigară postită.

mi-e teamă c-am să te arunc, acolo unde m-ai uitat.
să râmâi cu mine, pe fundul unei sticle de vin,
pe pervaz, unde-ți fumezi țigara.
am să te uit lângă mine…
am să te uit în toamna lui iulie.

Rămas-bun

Sunt o tânără inteligentă,căreia nimic nu-mi lipsește ca să reușesc,dar care de obicei iau decizii greșite. Durere,suferință și multă plăcere.

Ceea ce ochii nu văd,inima simte. Și tocmai pentru că am simțit atâta,astăzi plec. Nu știu când voi mai reveni,o să-mi fie dor de voi.

Te voi iubi întotdeauna.

Stiu ca nu am fost eu cea care sa te sune in fiecare zi. Nu am fost cea care sa isi ceara scuze, sa aiba rabdare, sa isi lase orgoliul in spate. Nu am fost si nici nu voi putea fi vreodata cea care a doua zi se poate preface ca nu s-a intamplat nimic. Nu am fost cea care sa fie mereu de acord cu ce spui tu. Nu am fost cea care sa nu iti critice nimic din ce faci. Nu am fost cea care sa depinda de tine. Nu am fost cea care sa nu poata fara tine, nu am fost cea care nu se descurca singura, si nici nu am sa fiu vreodata. Nu am fost cea care te-a iertat usor. Nu am fost cea cu care nu te certi niciodata, si nici cea care nu iti spune lucruri vrute si nevrute. Nu am fost cea care te-a lasat sa faci totul de capul tau. Nu am fost cea care sa iti asculte sfaturile de fiecare data…si in niciun caz, nu voi fi cum vrei tu.

Dar sunt si am fost eu, si am fost acolo pentru tine, intotdeauna. Am fost cea care nu ti-a intors niciodata spatele. Am fost cea care nu a avut niciodata puterea sa te lase. Am fost cea care era capabila sa te asculte ore intregi, oricat ar fi fost ceasul, indiferent ce prostii debitai. Am fost cea care ti-a vrut intotdeauna binele. Am fost cea care a incercat intotdeauna sa te tina departe de ce ea stia deja cum e, chiar daca poate nu ai stiut niciodata. Am fost cea care ar fi fost capabila sa faca orice, ca sa iti fie bine. Am fost cea care a lasat totul in spate, pentru tine. Am fost cea care a stat o ora intreaga si s-a uitat la tine zambind, in timp ce tu dormeai. Am fost cea care nu te-a mintit niciodata, indiferent ce consecinte a avut adevarul. Am fost cea care nu ti-a dat drumul niciodata. Am fost cea care a cedat intotdeauna scuzelor tale, a cedat intotdeauna cand a auzit „Nu o mai fac”, desi stia foarte bine ca o vei face din nou. Am fost cea care nu a dormit nopti bune nestiind ce faci, daca esti bine sau daca o mai iubesti. Am fost cea care te-a iubit, sunt cea care te iubeste, si am sa fiu tot cea care te va iubi…cate altele crezi ca au fost, sunt, sau vor mai fi?

Goodbye, dear – sincerely, it`s been a pleasure.

-not so Forever Yours-

Post Scriptum : Liberă

Vara aceasta
Am mâncat stres pe pâine .
M-am semimutat la mare .
Am iubit, am plâns și am iubit .

Vara trecută
Mi-am realizat un vis secret .
M-am bucurat împreună cu drăgălași copilași .
Am depășit un episod mai dificil al vieții .

În concluzie
Ambele veri mi s-au lipit de suflet .
Am iubit .
Într-un final toate trec .