Aburi

Cr3atza — Thu, 13 Jan 2011 21:48:32 +0000

Si se intuneca inca din primele zile ale vietii. Cu un soare cat luna de mare ma incalzesc si adorm cu gandul nu departe de zare. Nu stiu in ce seara am colorat impreuna nu stiu ce apusuri violet, iar acolo am descoperit impreuna pescarusii obositi de zbor. Si a mai murit o zi de dragul tau si am mai calatorit cu stelele in nu stiu ce vara si am ascultat impreuna fluturii adormiti de caldura.

Si vreau sa adorm la umbra privirii tale si sa cutreier impreuna cu tine nu stiu ce zare, iar seara sa te privesc obosita de la marginea unui vis violet… Atatea doruri. Si a mai murit o iarna de dragul primaverii tale. Si te mai slavesc si acum in nu stiu ce timpuri si mai cant la pian melodia noastra. Iar cu mana ta dreapta ascunsa in mana mea stanga am alergat spre zari nu prea straine in veri nu prea senine. Si se mai lasa toamna peste fruntea mea surazatoare, peste ochii tai goi si mai vedem impreuna inca un apus imperfect la marginea gandului si a zilei de duminica. Si ne mai repetam notele inca o data in gand si mai radem de cate un suras dimineata cand visele apun cu rasaritul soarelui si ma ating de tine doar, doar sa mai te prind de mana… A inceput sa ploua peste noi cu frunze galbene, iar toamna se scutura peste noi cu fulgi de nea, iar caldura verii ne aduce intr-o dimineata de primavara…

Si zilele vin, altele se duc si ele in zari nu prea senine si am prins in plase cu ochiuri prea mari diminetile cu luna plina.

The things we left behind

Cr3atza — Sat, 16 Oct 2010 07:51:31 +0000

Frig și întuneric, se cutremură ceva, mi-e frică să deschid ochii. Îmi simt buzele reci, vinete, înghețate de vreme. Părul asortat cu frunze și copaci, timpul l-a uscat. Mă târăsc prin ceață, simt prea multă lume în întunericul ăsta. Caut puțină singurătate în jurul meu, dar mă lovesc puternic de tine, apoi de tine, și iar de tine . Sunteți peste tot .. Vagabondez aiurea pe străzi – sper că sunt străzi – dar sunt, simt asfaltul, îl simt de parcă aș fi desculță. Mi-e dor să umblu așa, dar e tarziu, nu știu cât de târziu, dar e. Și e frig, din ce în ce mai frig. Poate se duce și ceața, aerul e prea dur, dar n-aș vrea să plouă. Recunosc prea multe voci, sunt atât de cunoscute, dar nu vreau să le mai aud, nu se mai potrivesc acum. Pentru ele aș vrea sa plouă, să plece .. S-a dus vremea lor. Ce bine că nu le văd, mă obosesc .. Mă așez la întâmplare pe ceva, cred că e o banca, poate ..e banca aia… Nu știu, oricum nu o simt. Sunt prea pierdută în haina mea străină. Îmi acopăr urechile să nu mai aud, să simt doar vremea, să treacă .. O să aștept noiembrie.

Toamna lui iulie

Cr3atza — Tue, 28 Sep 2010 18:23:55 +0000

mi-e teamă c-ai uitat…
că voi fi rămas uitată, acolo,
în adâncul tău,
pe fundul unei sticle de vin
sau pe pervaz, când fumezi.

mi-e teamă c-ai uitat de noi.
mi-e teamă că vom fi rămas acolo,
pe pervazul tău,
în sticla de vin,
sau pe fotoliu.

dar toamna a venit…
mai știi visul ăla?
mai știi visul tău?
mai știi?
când ne plimbam de mână,
și frunze omoram la fiecare pas…
mai știi?

mi-e teamă că toamna ne-a uitat.
ne-a lasat într-o zi de iulie fierbinte,
într-o cană de cafea cu zahăr,
și-o țigară postită.

mi-e teamă c-am să te arunc, acolo unde m-ai uitat.
să râmâi cu mine, pe fundul unei sticle de vin,
pe pervaz, unde-ți fumezi țigara.
am să te uit lângă mine…
am să te uit în toamna lui iulie.

Saturday night fever

Cr3atza — Sat, 25 Sep 2010 17:31:54 +0000

Rămas-bun

Cr3atza — Sun, 12 Sep 2010 14:45:14 +0000

Sunt o tânără inteligentă,căreia nimic nu-mi lipsește ca să reușesc,dar care de obicei iau decizii greșite. Durere,suferință și multă plăcere.

Ceea ce ochii nu văd,inima simte. Și tocmai pentru că am simțit atâta,astăzi plec. Nu știu când voi mai reveni,o să-mi fie dor de voi.

Te voi iubi întotdeauna.

Cr3atza — Tue, 07 Sep 2010 22:53:03 +0000

Stiu ca nu am fost eu cea care sa te sune in fiecare zi. Nu am fost cea care sa isi ceara scuze, sa aiba rabdare, sa isi lase orgoliul in spate. Nu am fost si nici nu voi putea fi vreodata cea care a doua zi se poate preface ca nu s-a intamplat nimic. Nu am fost cea care sa fie mereu de acord cu ce spui tu. Nu am fost cea care sa nu iti critice nimic din ce faci. Nu am fost cea care sa depinda de tine. Nu am fost cea care sa nu poata fara tine, nu am fost cea care nu se descurca singura, si nici nu am sa fiu vreodata. Nu am fost cea care te-a iertat usor. Nu am fost cea cu care nu te certi niciodata, si nici cea care nu iti spune lucruri vrute si nevrute. Nu am fost cea care te-a lasat sa faci totul de capul tau. Nu am fost cea care sa iti asculte sfaturile de fiecare data…si in niciun caz, nu voi fi cum vrei tu.

Dar sunt si am fost eu, si am fost acolo pentru tine, intotdeauna. Am fost cea care nu ti-a intors niciodata spatele. Am fost cea care nu a avut niciodata puterea sa te lase. Am fost cea care era capabila sa te asculte ore intregi, oricat ar fi fost ceasul, indiferent ce prostii debitai. Am fost cea care ti-a vrut intotdeauna binele. Am fost cea care a incercat intotdeauna sa te tina departe de ce ea stia deja cum e, chiar daca poate nu ai stiut niciodata. Am fost cea care ar fi fost capabila sa faca orice, ca sa iti fie bine. Am fost cea care a lasat totul in spate, pentru tine. Am fost cea care a stat o ora intreaga si s-a uitat la tine zambind, in timp ce tu dormeai. Am fost cea care nu te-a mintit niciodata, indiferent ce consecinte a avut adevarul. Am fost cea care nu ti-a dat drumul niciodata. Am fost cea care a cedat intotdeauna scuzelor tale, a cedat intotdeauna cand a auzit “Nu o mai fac”, desi stia foarte bine ca o vei face din nou. Am fost cea care nu a dormit nopti bune nestiind ce faci, daca esti bine sau daca o mai iubesti. Am fost cea care te-a iubit, sunt cea care te iubeste, si am sa fiu tot cea care te va iubi…cate altele crezi ca au fost, sunt, sau vor mai fi?

Goodbye, dear – sincerely, it`s been a pleasure.

-not so Forever Yours-

Post Scriptum : Liberă

Cr3atza — Sat, 04 Sep 2010 11:39:16 +0000

Vara aceasta
Am mâncat stres pe pâine .
M-am semimutat la mare .
Am iubit, am plâns și am iubit .

Vara trecută

Mi-am realizat un vis secret .

M-am bucurat împreună cu drăgălași copilași .

Am depășit un episod mai dificil al vieții .

În concluzie
Ambele veri mi s-au lipit de suflet .
Am iubit .
Într-un final toate trec .

Tic-tac disponibil în două arome

Cr3atza — Wed, 25 Aug 2010 20:37:12 +0000

Later edit. Pot face tot ce vor. Cred că orașul e al lor. Își lasă mirosul la fiecare colț. Nu mi-e teamă.Și eu mi-am lăsat mirosul.Am văzut plăcerea de a atinge totul. Plăcerea îl străbate…Știu cum să obțin ceea ce vreau. Dar niciodată nu mă străbate plăcerea.Trecutul rămâne înăuntru. Înțelegi…ca și cum plăcerea mi-ar lovi stomacul și s-ar duce pe gât. Mă simt cum nu mai m-am simțit înainte.

În sensul de “un ceas bun”, timpul nu va avea tic-tac-ul de la început, pentru că voi încălca pe coloane,
ura cumulată
trecutul bun
singura şansă
nepăsarea tânără
curajul dublat
sinceritatea ascunsă
direct amintirile
şi voi călca definitiv tot ce înseamnă “întoarce ceasul să poţi auzi tic-tac-ul” – din nou.
Momentul important a fost atunci când nimic nu conta, atunci când am ales să-mi desfac tot bagajul, şi fără să-mi fie frică am scos lucruri de care pe moment îmi era jenă ori mai degrabă teamă că nu vor fi înţelese. Într-un final am despachetat totul aşa cum am simţit, fără a avea un plan sau un pistol înfipt în spate. Nici nu am promis cuiva, nici nu a fost vreun pariu pierdut.

tic-tac-ul are 86400 de înţepături adânci într-un prezent neizolat.

întorc ideea aşa cum cei mai mulţi se plictisesc de ceva, ei bine eu nici acum nu m-am plictisit de primul(a) -ce vrei tu, care eşti dincolo de lumina şi gândurile create citind
asta:
încredere;
sau asta:
timp;
sau adevăr;
şi orice rând de aici de cel putin dus-întors, de două ori toate converg spre adevăratele sentimente, spre cine eşti cu adevărat, cum eşti şi ce-ţi doreşti, nu ştiu cum se citeşte cuvântul încredere, eu îl pronunţ foarte bine. Din păcate

nu-l aud, aşa cum
simt
momentele ce îşi aveau tic-tac-ul de mai sus.
Am început să împachetez, în mare parte mi-am luat tot ce era de luat, mai am nevoie de
timp. Tic-tac-ul tău sunt eu.

Adevăr

Cr3atza — Wed, 18 Aug 2010 14:36:54 +0000

Cam aşa cu hotărârile importante din viaţă. Într-un fel, e ca şi cum te-ai hotărî să iubeşti pe cineva. E cel mai eratic lucru pe care îl poţi face. Nu ştii niciodată ce îţi aduce ziua de mâine. Poate fi bucurie. Poate fi durere insuportabilă, şi brusc te trezeşti cu un ştreang gros care îţi jenează gâtul, şi te întrebi cum dracu’ ai ajuns în situaţia asta.

O ghicitoare: ce e totul pentru tine, şi nimic pentru ceilalţi ?

Locul în care nicio revistă nu poate ajunge, locul în care niciun film şi nicio carte, oricât de bine scrisă, nu pot ajunge. Locul în care expresia tempus fugit nu mai are sens. Locul în care orice e posibil, la propriu. Locul în care trecutul poate fi viitor prin deja vu, iar viitorul poate deveni trecut prin presque vu. Locul în care viaţa ta se derulează înainte ca tu să o trăieşti.

Puls

Cr3atza — Sat, 07 Aug 2010 22:14:38 +0000

mi-am dus mana in dreptul inimii si-am tipat.

mana ta calda se potrivea perfect cu mana mea rece.
buza ta de jos umplea perfect golul dintre buzele mele.
mirosul tau era al meu, iar al meu era al tau.
visele mele incolore se colorau in visele tale.

-Ioana, trezeste-te.
am deschis ochii. o priveam pe mama. ii vorbeam ei.
-tu. de ce tu? de ce mereu tu? de ce nu el?
-pentru ca visai. trezeste-te. ai bagaje de facut.

m-am ridicat din pat si-am cazut la loc.
m-am intins dupa telefon.
08: 12.
ma simteam goala. toate sentimentele, toate amintirile, toate au disparut.
incercam sa ma gandesc la ce-am visat, dar uitasem.
incercam sa-mi aduc aminte de clipele de fericire.
ceata.
-ceata? dupa ceata vine claritate.
ochii mi s-au umplut de lacrimi. ma usturau.
lacrimile erau reci.

-Ioana? trezeste-te.
am deschis ochii. mama imi vorbea mie, iar eu iti vorbeam tie.
mi-am dus mana stanga in dreptul inimii.
nu mai batea.