Adevăr

Cam aşa cu hotărârile importante din viaţă. Într-un fel, e ca şi cum te-ai hotărî să iubeşti pe cineva. E cel mai eratic lucru pe care îl poţi face. Nu ştii niciodată ce îţi aduce ziua de mâine. Poate fi bucurie. Poate fi durere insuportabilă, şi brusc te trezeşti cu un ştreang gros care îţi jenează gâtul, şi te întrebi cum dracu’ ai ajuns în situaţia asta.

O ghicitoare: ce e totul pentru tine, şi nimic pentru ceilalţi ?

Locul în care nicio revistă nu poate ajunge, locul în care niciun film şi nicio carte, oricât de bine scrisă, nu pot ajunge. Locul în care expresia tempus fugit nu mai are sens. Locul în care orice e posibil, la propriu. Locul în care trecutul poate fi viitor prin deja vu, iar viitorul poate deveni trecut prin presque vu. Locul în care viaţa ta se derulează înainte ca tu să o trăieşti.

Sunt nebună, sarcastică, realistă și insensibilă

Da! Sunt nebuna! Sunt nebuna prin prisma “acum un an…”

Sunt nebuna ca am crezut pana la refuz in minciuni, sunt nebuna ca mi-am ars sufletul de dragul cuvintelor, sunt nebuna ca am jucat tot fara sa stiu miza(mai tarziu am aflat ca nu e nici una). Sunt nebuna pentru ca nu am fost rationala, sunt nebuna pentru ca am pierdut timp, pentru ca mi-am pierdut timpul si pentru ca inconstient o fac in continuare, sunt nebuna pentru ca am idei iesite din comun, pentru ca vad realitatea, o stiu ca pe poezie, dar o resping si ma incapatanez sa cred in ideile mele, sunt nebuna pentru ca ma las condusa de fiorii furiei si nimeni si nimic nu ma poate opri, sunt nebuna pentru ca am fost acolo, pentru ca i-am vazut, i-am ascultat, le-am vorbit si mai mult de atat i-am inteles.

Sunt nebuna si pentru ca m-am pus in locul lor si le-am dat dreptate, pentru ca am visat ca pot schimba lumea , pentru ca am iubit in trecut si am facut din aceasta iubire crezul meu, pentru ca m-am lasat prada de multe ori pasiunii desi stiam ca in “unsprezece minute” se va risipi si poate dura luni pana cand va reveni, cand de fapt revena a doua zi, pentru ca am acceptat sa fiu si altceva decat actorul principal pe scena vietii mele, am fost jokerul iar uneori numai spectator, pentru ca am imbracat toate rolurile unei femei in incercarea disperata de al nimeri pe acela care sa multumeasca.

Sunt nebuna pentru ca desi sunt nebuna si am facut toate cele de mai sus am fost si sarcastica. Oh da! Sarcastica dar numai cu mine, mi-am produs atata suferinta incat incepusem sa cred ca sunt sadica. M-am razbunat pe mine, m-am suparat pe mine, am luat toate vinile si greselile asupra mea, am mers in genunchi am strigat,am suportat vorbe grele si tot nu mi-a ajuns. Toate aceste dureri au fost nimic in comparatie acel gol pe care il simteam. Cineva imi spunea odata ca nu mi-am produs destula suferinta si ca din acest motiv nu pot merge mai departe. Eu i-am raspuns in gand…Oare?

Si desi nu par, sunt si realista. Sigur! Vad foarte bine in ce pozitie ma aflu vis-à-vis de fiecare aspect din viata mea, numai ca nu mereu reusesc/vreau sa impac rationalul cu afectivul. Dar vad, stiu ca merg din greseala in greseala, stiu ca trebuia sa-mi fac bagajul demult si sa plec, stiu ca viata merge inainte, ca lucrurile  nu se opresc aici ca daca am supravietuit atunci inseamna ca mai am ceva de facut in viata asta, stiu si vad si inteleg ce vad dar nu vreau sa accept si atunci ma folosesc de nebunie.

Sunt si insensibila, oh da! Acum da! Am trait prea multe suferinte, deziluzii, dezamagiri, m-am vazut de prea multe ori in genunchi sau pe jos, chiar daca am crezut in continuare si nu m-am oprit sa joc aelasi joc prost si absurd, chiar daca am fost iar lovita si lasata singura sa ma tangui in timp ce ma privea. De vina a fost nebunia mea, sarcasmul cu care mi-am tratat durerea, stiam ca nu va mai fi nimic…dar sa nu uitam ca sunt nebuna, asa ca m-am mai angajat intr-o alta runda. Cu toate astea un lucru e bun, am constatat ca fiecare ultima lovitura nu a mai durut la fel de tare ca anterioara, ca starea de angoasa dureaza din ce in ce mai putin si ca si-a facut aparitia si o firimitura de ura.

Intre aceste patru atribute ma invart creandu-se genul de situatie “cui pe cui se scoate” insa al cincilea este cu totul si cu totul ceva deosebit, m-am schimbat, insa despre asta am sa vorbesc altadata…”mon petit, ca n’est pas le fin du chemin, seulement que je suis fatigue d’essayer que je me naisse toujours dans tes yeux…offiecielle, je prendre une pause. Je ne veux pas dire que c’est final, parce que peut-etre je me retounerais”

Momente de mizantropie acută.

Niciodată nu mi-am exprimat mai clar nedumeririle dar din păcate ele nu sunt  însoţite şi de acele impulsuri afective, nu depăşesc limitele unui simplu raţionament.

Adevăratul nostru rol : un el şi o ea, doi oarecare din trei miliarde de oarecare.

Sufletul meu a rămas mult timp în prag,incapabil să facă un singur gest ori măcar să schiţeze penibilul zâmbet de circumstanţă.

Trag linie.

__________________________________________________________________________

Blondix, ce vezi după această linie? Nimic.

Realizăm târziu că nimicurile nu există,ci sunt doar lucruri importante pe care nu le conştientizăm.

Rosé

Da,da,vine de la “roz”. Aşa, şi?

Nu ţin minte să-mi fi luat vreodată natura feminină în braţe, şi cu tocul bine înfipt în prag, să te fi tras de urechi sau să-ţi fi făcut cruntă observaţie. Dar acum nu mă pot abţine. Nu când vorbim despre rosé.

Un vin al cărui singur păcat e că nu e nici alb,nici roşu şi e astfel etichetat si de aruncat într-o categorie bine ştiută. Un vin pe care prea puţine guri atotcunoscătoare îl recomandă şi pe care nici nu observi că nu-l observi pe raftul din magazin. Ei bine, a sosit timpul să i se facă dreptate.

În primul rând, ce sunt rosé-urile? Poate te ajută să ştii că nu sunt vinuri făcute din struguri albi amestecaţi cu struguri roşii, nici din vinuri albe amestecate cu vinuri roşii, ci din struguri roşii – merlot,pinot noir sau shiraz, vedeta ultimilor ani – vinificaţi în alb.  Sunt vinuri roşii al căror proces de vinifcare a fost întrerupt înainte ca vinul să absoarbă toată culoarea din coaja strugurilor. Dar nu pentru că atât s-a putut face cu ele,ci ca să creeze altceva.

Ce să cauţi la un rosé

Rosé-urile parcurg aceeaşi paletă sec-demisec-dulce, deci nu te aştepta neapărat la dulceag sau fructat. Sunt foare versatile,pot însoţi orice mâncare la care ai fi băut un  vin roşu,şi sunt foarte bune aperitive, pregătitoare pentru vinul roşu.

Trebuie să fie explozive,de râs şi bună dispoziţie, aşa că evită-le pe cele cu conţinut mare de alcool şi alege-l întotdeauna pe cel proaspăt, de câteva luni dacă se poate.

Time-out

Easy for a good girl to go bad & once we gone, best believe we’ve gone forever. Don’t be the reason, you better learn how to treat us right; cause onces a good girl goes bad… We gone forever.

Tind să cred,în mare parte,că pe holurile spitalului când mă gândeam la tine,atunci a fost ultima oară când m-am gândit. Aburii lacrimilor mele se volatizeaza repede. Am lăsat o parte din mine acolo,pe gresia rece, în locul unde am leşinat. Dupaia…s-a rupt filmul. Nu ştiu ce s-a întâmplat în cele 10 secunde de anestezie sufletească. Tot ce ştiu e că sunt mutilată din punctul acesta de vedere.

A fost bine oricum. Nu am simţit nimic. Eram ruptă de realitate,eram departe…eram nicăieri,eram singură. Şi totuşi încă mă mai dor zgârieturile după spate,în urma căzăturii. Asta este tot ce mai simt în momentul acesta şi …

Să trecem la subiect.

Ne/înțeles. În unele privințe m-am înșelat dar de cele mai multe ori cuvintele, faptele, comportamentul au vorbit. Adunându-se și înclinându-se asemeni unei balanțe spre adevăr. Mă grabesc să trăiesc și ce o să mai râd în viitor de situația actuală. Am învățat-uitat multe, foarte multe.
Sunt dispusă să împrumut veselia și optimismul. Logica întâmplărilor îmi spune cum a fost și ce urmează. A fost bine dar va fi și mai bine. Am răbdare, nu arunc ce-mi place doar pentru a schimba ceva, înseamnă să-mi bat joc de tot, să nu mai fiu eu. Sufletul meu nu se schimbă. Știu sigur.
Mereu am fost foarte deschisă, iar asta nu e o greșeală. Ceva firesc. Nu sunt un produs, nici măcar un rezultat.

Încă te mai iubesc.

Valentine’s Day facts

Valentine’s Day în sus, Ziua Îndrăgostiţilor în jos. Inimioare de pluş în drepta, te iubesc – uri spuse la întamplare în stânga.

Îţi spun 10 motive să nu sărbătoreşti Valetine’s Day, măcar anul acesta … şi nu de ciudă, de răutate sau din dorinţa de a fi contra, ci pentru simplul fapt că:

1. De ce să împarţi cu toată lumea pe 14 februarie, acel lucru ce aparţine doar de voi doi, doar din instinctul de turmă?

2. Poţi la fel de bine să sărbătoreşti clipele alături de persoana ta dragă … mai mult în fiecare zi.

3. E mai mult decât o strategie de marketing, pusă foarte bine la punct.

4. În anii precedenţi am furat Valetine’s Day, Halloween. Ce mai urmează să americanizăm?

5. Pentru a-i face o bucurie ei / lui sau a aştepta una, oare chiar ai nevoie de atâtea remindere precum spamuri în mail, inimioare îngroşate pe vitrinele magazinelor şi anunţuri scrise cu sclipici în meniurile din baruri?

6. Mi se pare ca împinge oamenii în graba de a transforma sentimentele în cuvinte, ce pot fi repezite, interpretate greşit sau devalorizate doar pentru ”a fi în spiritul sărbătorii”.

7. Dacă într-adevăr ai vrea să ai parte de o zi specială cu şi pentru îndrăgostiţi, încearcă ceva autohton, gen ”Dragobetele” – 24 februarie.

8. Nu se lasă loc pentru cuvantul spontan sau original şi nu se va mai găsi reacţia nu mă aşteptam la asta azi.

9. Părinţii, bunicii noştrii cum s-au surprins şi cum s-au iubit fără ajutorul vreunui ”cupidon de piaţă”?

10. Mi se pare că balonaşele, petalele de trandafiri, ursuleţii de pluş cu i love you şi brelocurile în formă de inimioară sunt eclipsate total de către o dimineaţă, două ceşti de cafea, aşternuturi de  bumbac, două ţigări şi două zâmbete …

Horoscop

Citez :

“Pentru ca lucrurile s-au linistit in relatia de cuplu vei reusi sa vezi cu alti ochi ceea ce s-a intamplat pana acum. Astrele iti pun la dispozitie claritatea mintii si a ideilor pentru a analiza ce s-a intamplat intre tine si partener pentru ca tu sa inveti din greseli si sa mergi mai departe. Relatia pe care o ai in momentul de fata este una durabila care are toate sansele sa duca la un viitor promitator. Problemele care se vor ivi pe parcursul acestei saptamani sunt irelevante si nici nu ar trebui bagate in seama. Urmeaza un sfarsit de saptamana de vis alaturi de persoana iubita, in care vei simti realmente cum dragostea pluteste in aer. Iar de Valentine´s Day te vei bucura efectiv ca iubesti si esti iubita, uitand toate supararile din trecut. Este ca si cum ai renaste din nou insa de data aceasta mult mai matura si inteleapta, cu o serie de abordari diferite si tactici de control. Nu lasa fantomele trecutului sa revina in prezent pentru ca ele aduc cu sine numai dezamagiri si regrete. Priveste inainte si fa-ti planuri pentru perioada imediat urmatoare deoarece tot ceea ce iti propui acum va avea toate sansele de concretizare in viitorul cel mai apropiat.”

Tot ce pot să zic este că are foarte mare dreptate. Mai ales în tot ceea ce spune despre trecut. Şi nu am să las fantomele trecutului să revină în prezent. Trăiesc prezentul şi mă proiectez în viitor. Şi efectiv, mă bucur de persoana iubită. Te iubesc.

Micuţa paparazzo

Sunt micuta paparazzo al iubirilor voastre. Intr-un folder al emisferelor – n-as putea sa va spun in care dintre partitii exact – am salvate mii de jpeg-uri cu fractiuni din viata voastra de cuplu. Am arhivate clipe de dragoste, secundele fericirii in doi, momente de ura, instantanee de esec in cuplu, pictoriale cu adultere neverificate. Mi-am dezvoltat chiar si un sistem infrarosu prin care pot va pot fotografia fluturii din stomac. Sunt cea care trece pe strada si isi intoarce privirea dupa cupluri. Sunt cea care isi bea sucul singura la terasa si fileaza fara scrupule perechile de la celelalte mese. Iubirea si ura, indragosteala si indiferenta, sclipirea din fundul ochilor si abisul din priviri, imbratisarile si despartirile – iata subiectele mele tabloide.