S-au întâmplat foarte multe, viaţa mea s-a schimbat în bine dar şi în rău. Timpul îmi omoară iubirea, iar dorinţa de a fi fericită este strict dependentă de viitorul pe care nu-l cunosc, este incert – îmi este frică. Pentru că vreau să reuşesc, vreau să nu dezamăgesc. Frica – a devenit prezentă în fiecare por al pielii mele și în fiecare gând înaripat. Impasibilitatea de a mă putea mișca emoțional mă tulbură,mă macină.
De lucruri insuportabile. Nu am fost condusă şi nu voi permite niciodată. La mine niciodată nu a fost vorba de o iubire impozabilă, am facut totul cu un suflet neimpozabil.
Fiecare zi este ieftină, mă trezesc şi plec. Mă întorc târziu văzând cu proprii mei ochi cum spulber şansa la ceva mai bun. Am un sistem complex de a gândi iar excesul mă duce la stări de scris, este greu să mă mai schimb, îmi este imposibil să devin una simplă, pragmatică în gânduri şi sentimente, una sculptată în prezent – condusă de omul general şi dezastruos.
Cât despre el…Mi-ar plăcea să fie Batman. Să mă salveze de frica asta inexplicabilă care deja mă afectează atât la nivel psihic cât și fizic. Obosesc să mă plimb pe holurile minții mele, înfierbântate de gândurile topite în esența adevărului. Mă sprijin de fiecare perete viu,vlăguită,plânsă și tristă, tânjind după un strop de liniște. Senzația de discomfort este produsă de oamenii care vor să fac ceea ce doresc ei și să gândesc în felul lor. Dezumanizarea prin prostia generată de cei oportunişti şi înfometaţi de rău, unul dintre lucrurile care m-au afectat, unul dintre nedreptăţile “câştigate” de mine sau oferite mie de societate ca alternativă sau mai degrabă ca pedeapsă pentru că am încercat să iubesc, să-mi depăşesc condiţia de obiect. Prăbușirea în neant nu se va produce pentru că va fi acolo și mă va propulsa în brațele lui, brațe în care mă simt ca un bebeluș.
Pigmenți de fericire stropesc sufletul meu când mă gândesc cât pot fi de fericită alături de acest - anonim -. Fericirea este exact așa cum mi-am închipuit-o – simplă și scurtă/ al dracului de scurtă. Sacrificiile îndurate mă fac și ele de asemenea într-o oarecare măsură să fiu entuziasmată. Libertatea mea este nemărginită teoretic; poți să știi oare ce fetiță nebunatică și încăpățânată zace în mine? Deocamdată fug pe plaja trupului meu cu tălpile arse de soare, în oceanul inimii mele, poluat cu un cocktail de sentimente ( Sex on the beach ) .
I’m speechless. Dar totuși mai am câteva arome de adăugat. Amestecul de femeie-copil m-a făcut să înțeleg într-un timp eficient de rapid cât de scurtă este viața. Vreau să știi că aș crăpa timpul pentru a rămâne suspendați astfel încât iubirea noastră să nu mai alunece pe cioburile minutelor sparte-n secunde. Astfel încât să nu-mi mai fie teamă că această dragoste pe care noi nu o considerăm efemeră, se va stinge odată cu moartea implacabilă.
Bubui de energie, am lumină în privire şi sufletul cu uşile deschise, vraişte, la perete – și asta pentru că exiști. Doar iubirea poate spune adevărul despre noi.
