mi-e teamă c-ai uitat…
că voi fi rămas uitată, acolo,
în adâncul tău,
pe fundul unei sticle de vin
sau pe pervaz, când fumezi.
mi-e teamă c-ai uitat de noi.
mi-e teamă că vom fi rămas acolo,
pe pervazul tău,
în sticla de vin,
sau pe fotoliu.
dar toamna a venit…
mai știi visul ăla?
mai știi visul tău?
mai știi?
când ne plimbam de mână,
și frunze omoram la fiecare pas…
mai știi?
mi-e teamă că toamna ne-a uitat.
ne-a lasat într-o zi de iulie fierbinte,
într-o cană de cafea cu zahăr,
și-o țigară postită.
mi-e teamă c-am să te arunc, acolo unde m-ai uitat.
să râmâi cu mine, pe fundul unei sticle de vin,
pe pervaz, unde-ți fumezi țigara.
am să te uit lângă mine…
am să te uit în toamna lui iulie.
Like this:
One blogger likes this post.
M-a mișcat pur și simplu, până în măduva oaselor.
Superb, iubita mea…
Ai grijă de tine. Îmi lipsești…