Cam aşa cu hotărârile importante din viaţă. Într-un fel, e ca şi cum te-ai hotărî să iubeşti pe cineva. E cel mai eratic lucru pe care îl poţi face. Nu ştii niciodată ce îţi aduce ziua de mâine. Poate fi bucurie. Poate fi durere insuportabilă, şi brusc te trezeşti cu un ştreang gros care îţi jenează gâtul, şi te întrebi cum dracu’ ai ajuns în situaţia asta.
O ghicitoare: ce e totul pentru tine, şi nimic pentru ceilalţi ?
Locul în care nicio revistă nu poate ajunge, locul în care niciun film şi nicio carte, oricât de bine scrisă, nu pot ajunge. Locul în care expresia tempus fugit nu mai are sens. Locul în care orice e posibil, la propriu. Locul în care trecutul poate fi viitor prin deja vu, iar viitorul poate deveni trecut prin presque vu. Locul în care viaţa ta se derulează înainte ca tu să o trăieşti.
Ce se intampla,Ioana? Nu mai dai niciun semn,nimic.Nu mai stiu nimic de tine.
Eh,stiu ca spui acum”Dar cine esti tu sa–ti dau vreun semn?”.Ok,asta ma intreb si eu”Cine sunt?” ,nu stiu cine sunt,dar sunt ingrijorat.Sper ca ingrijorarea mea e nefondata si astept un semn de la tine cat mai repede….as a friend(Kiss).
X-uleț nu se întâmplă nimic. Îți mulțumesc că te-ai gândit la mine. Am fost plecată și preocupată să iubesc și am uitat de lume, nu îmi cer scuze
) Nu fii ironic,ești un bun amic,dar am fost ocupată și într-adevăr îngrijorarea ta este nefondată,de aceea semnele mele au întârziat să apară. Dar te asigur că sunt bine,are cine să aibă grijă de mine 