Tic-tac disponibil în două arome

Later edit. Pot face tot ce vor. Cred că orașul e al lor. Își lasă mirosul la fiecare colț. Nu mi-e teamă.Și eu mi-am lăsat mirosul.Am văzut plăcerea de a atinge totul. Plăcerea îl străbate…Știu cum să obțin ceea ce vreau. Dar niciodată nu mă străbate plăcerea.Trecutul rămâne înăuntru. Înțelegi…ca și cum plăcerea mi-ar lovi stomacul și s-ar duce pe gât. Mă simt cum nu mai m-am simțit înainte.

În sensul de “un ceas bun”, timpul nu va avea tic-tac-ul de la început, pentru că voi încălca pe coloane,
ura cumulată
trecutul bun
singura şansă
nepăsarea tânără
curajul dublat
sinceritatea ascunsă
direct amintirile
şi voi călca definitiv tot ce înseamnă “întoarce ceasul să poţi auzi tic-tac-ul” – din nou.
Momentul important a fost atunci când nimic nu conta, atunci când am ales să-mi desfac tot bagajul, şi fără să-mi fie frică am scos lucruri de care pe moment îmi era jenă ori mai degrabă teamă că nu vor fi înţelese. Într-un final am despachetat totul aşa cum am simţit, fără a avea un plan sau un pistol înfipt în spate. Nici nu am promis cuiva, nici nu a fost vreun pariu pierdut.

tic-tac-ul are 86400 de înţepături adânci într-un prezent neizolat.

întorc ideea aşa cum cei mai mulţi se plictisesc de ceva, ei bine eu nici acum nu m-am plictisit de primul(a) -ce vrei tu, care eşti dincolo de lumina şi gândurile create citind
asta:
încredere;
sau asta:
timp;
sau adevăr;
şi orice rând de aici de cel putin dus-întors, de două ori toate converg spre adevăratele sentimente, spre cine eşti cu adevărat, cum eşti şi ce-ţi doreşti, nu ştiu cum se citeşte cuvântul încredere, eu îl pronunţ foarte bine. Din păcate

nu-l aud, aşa cum
simt
momentele ce îşi aveau tic-tac-ul de mai sus.
Am început să împachetez, în mare parte mi-am luat tot ce era de luat, mai am nevoie de
timp. Tic-tac-ul tău sunt eu.

Adevăr

Cam aşa cu hotărârile importante din viaţă. Într-un fel, e ca şi cum te-ai hotărî să iubeşti pe cineva. E cel mai eratic lucru pe care îl poţi face. Nu ştii niciodată ce îţi aduce ziua de mâine. Poate fi bucurie. Poate fi durere insuportabilă, şi brusc te trezeşti cu un ştreang gros care îţi jenează gâtul, şi te întrebi cum dracu’ ai ajuns în situaţia asta.

O ghicitoare: ce e totul pentru tine, şi nimic pentru ceilalţi ?

Locul în care nicio revistă nu poate ajunge, locul în care niciun film şi nicio carte, oricât de bine scrisă, nu pot ajunge. Locul în care expresia tempus fugit nu mai are sens. Locul în care orice e posibil, la propriu. Locul în care trecutul poate fi viitor prin deja vu, iar viitorul poate deveni trecut prin presque vu. Locul în care viaţa ta se derulează înainte ca tu să o trăieşti.

Puls

mi-am dus mana in dreptul inimii si-am tipat.

mana ta calda se potrivea perfect cu mana mea rece.
buza ta de jos umplea perfect golul dintre buzele mele.
mirosul tau era al meu, iar al meu era al tau.
visele mele incolore se colorau in visele tale.

-Ioana, trezeste-te.
am deschis ochii. o priveam pe mama. ii vorbeam ei.
-tu. de ce tu? de ce mereu tu? de ce nu el?
-pentru ca visai. trezeste-te. ai bagaje de facut.

m-am ridicat din pat si-am cazut la loc.
m-am intins dupa telefon.
08: 12.
ma simteam goala. toate sentimentele, toate amintirile, toate au disparut.
incercam sa ma gandesc la ce-am visat, dar uitasem.
incercam sa-mi aduc aminte de clipele de fericire.
ceata.
-ceata? dupa ceata vine claritate.
ochii mi s-au umplut de lacrimi. ma usturau.
lacrimile erau reci.

-Ioana? trezeste-te.
am deschis ochii. mama  imi vorbea mie, iar eu iti vorbeam tie.
mi-am dus mana stanga in dreptul inimii.
nu mai batea.