“Pentru ca lucrurile s-au linistit in relatia de cuplu vei reusi sa vezi cu alti ochi ceea ce s-a intamplat pana acum. Astrele iti pun la dispozitie claritatea mintii si a ideilor pentru a analiza ce s-a intamplat intre tine si partener pentru ca tu sa inveti din greseli si sa mergi mai departe. Relatia pe care o ai in momentul de fata este una durabila care are toate sansele sa duca la un viitor promitator. Problemele care se vor ivi pe parcursul acestei saptamani sunt irelevante si nici nu ar trebui bagate in seama. Urmeaza un sfarsit de saptamana de vis alaturi de persoana iubita, in care vei simti realmente cum dragostea pluteste in aer. Iar de Valentine´s Day te vei bucura efectiv ca iubesti si esti iubita, uitand toate supararile din trecut. Este ca si cum ai renaste din nou insa de data aceasta mult mai matura si inteleapta, cu o serie de abordari diferite si tactici de control. Nu lasa fantomele trecutului sa revina in prezent pentru ca ele aduc cu sine numai dezamagiri si regrete. Priveste inainte si fa-ti planuri pentru perioada imediat urmatoare deoarece tot ceea ce iti propui acum va avea toate sansele de concretizare in viitorul cel mai apropiat.”
Tot ce pot să zic este că are foarte mare dreptate. Mai ales în tot ceea ce spune despre trecut. Şi nu am să las fantomele trecutului să revină în prezent. Trăiesc prezentul şi mă proiectez în viitor. Şi efectiv, mă bucur de persoana iubită. Te iubesc.
De multe ori simt sentimentul de a-mi dori să mă transform…în linişte. Iar acum, asta îmi doresc : să pot să mă transform în linişte. Să fie totul tăcere. Aş vrea să mă pot cuibari în sufletele oamenilor… Aş intra, sub formă de acalmie, în trupurile lor. Aş vrea să intru adânc în minţile lor şi să le pot opri gândurile. Aş curge prin venele lor şi le-aş încetini bătăile nebune ale inimii. Le-aş şopti linişte în urechi… Aş vrea să pot atinge cu linişte. Aş vrea să fiu atinsă de linişte. Am nevoie…de linişte interioară! De unde vine liniştea interioară ? Vine din “straturile” cele mai profunde ale subconştientului nostru. Liniştea este permanent prezentă în fiinţa noastră, dar noi nu avem timp să o observăm, sau poate nu putem. Cu toţii avem nevoie de tăcere, de tihnă, de seninătate… Trebuie doar să fim ajutaţi, uneori / de cele mai multe ori. Dacă ar fi fost vară şi ar fi plouat, aş fi ieşit în ploaie. Picăturile m-ar fi liniştit. Mi-ar fi calmat zbuciumul…
Trec foarte uşor de la o stare la alta. Sufletul meu transformându-se în mişcare. În continuă schimbare. Transpir.
Cuvintele, încet încet, se usucă. Eu mă usuc de cuvinte.
Parantezele se scriu lipite de textul cuprins în ele şi au câte un spaţiu
în afara lor.
Afund în ele, mă usuc, am idei, le uit, revin.
Fără cap şi doar cu suflet. Fără sfârşit, acelaşi început. Fără mijloc, fără nici o ordine. Nu mai am mâine. Fără linişte: “ssstttt, lumea doarme”. Fără să dau ordine. Fără să încerc să-mi comand sufletul: “să nu mai iubeşti”.
Încet încet, prezentul îmi străpunge trecutul.
După punct, virgulă, punct şi virgulă, două puncte, semnul exclamării, semnul întrebării se lasă câte un spaţiu (deci şi între propoziţii).
Pe “trecut”.
Îl sufocă până moare. Nu trăiesc, pentru că dacă aş trăi aş exista mai puţin, nu am uitat nimic. Şi dacă da, se întoarce el cândva.
Am o istorie lungă.
Între text şi punct, virgulă, punct şi virgulă, două puncte, semnul exclamării, semnul întrebarii nu se lasă nici un spaţiu.
Ceilalţi aleargă pe lângă mine, urlă cât pot ei de tare în mine. Muşc din mine ca şi cum e o bucată din voi.
Nu mai scrieţi pentru fete, scrieţi din cauza lor. Nu mai fiţi textieri, fiţi scriitori.
Valabil şi pentru ele.
Numele proprii se scriu cu majusculă.
Tipic lor :
” Ai plecat Ioana sau mai degrabă a fost invers.
Tu m-ai lăsat. Ai luat din mine tot ce era mai bun.
Aici e punct.
Ioana, tu m-ai creat, tu m-ai ucis.
Adio.
De azi sunt doar eu.
Celălalt nu poate fără tine.
Adio Ioana.”
Asta este doar încercarea mea de a da o formă vizibilă inimii mele aşa cum arată ea de când te-am cunoscut şi după cum vezi s-a schimbat foarte mult :
* Este de 3 ori mai mare decât înainte ;
* A prins viaţă ;
* Este plină de culoare ;
* Încearcă mereu să iasă în evidenţă ;
* Are o cu totul altă formă ;
* Şi-a făcut un tatuaj cu “I love you” mai mare decât ea ;
* I-au crescut aripi ;
Stai, te gândeşti, te întrebi, te învinuieşti, plângi, te zbaţi, analizezi, plângi iar. Şi… nu ajungi nicăieri.
Poţi să faci greşeala de a te ataşa prea mult de cineva de mii şi mii de ori. Ştii că o vei face încă o dată şi încă o dată şi încă o dată… Nu vei învăţa niciodată că oamenilor ( unora ) nu le pasă cum îţi pasă ţie, că o să te lase baltă întotdeauna când ai cea mai mare nevoie. Ştiu, nu o să înţelegi, dar va fi întotdeauna aşa. It`s just the way it works.
Titlul spune totul.Urăsc amintirile. Dacă aş putea, în orice moment mi-aş elibera mintea de orice amintire frumoasă. Aş lua-o pe fiecare în parte, aş mototoli-o şi aş arunca-o în cel mai îndepărtat coş de gunoi posibil. Oriunde mă întorc nu întâlnesc altceva decât amintirile mele.Ele mă acoperă,se prind de mine,mi se aşează pe buze,pe degete,îmi intra în ochi,în ureche,între ganduri,între cuvinte şi nu mai pot să merg fără să lovesc o amintire,s-o fac să tresară,să mă doară,să mă urmărească…
Mi se pare o tâmpenie. Cele mai frumoase amintiri sunt cele mai dureroase, pentru că îţi e dor de acele vremuri… Dacă am avea numai amintiri triste ar fi “eh, a trecut, o să fie mai bine…”. Dar când ştii că ai fost odată fericit şi că acea fericire nu vrea să se întoarcă şi te macină s şi câteodată te gândeşti “oare voi mai fi vreodată la fel de fericit/ă?” ŞIIIIII… uof.
Îmi e dor de atâtea lucruri… ar fi o lista interminabilă. Hm… De fapt nu amintirile frumoase te întristează, ci dorul… nu?
Şi câteodată îmi e atât de dor încat fiecare lucru pe care îl vad, fiecare cuvânt pe care îl aud… simt că are legătură cu acel ceva… şi simt că înnebunesc.
Vreau să îmi şteargă cineva creierul. Să vină extratereştrii şi să îmi spună: “Te-am ales ca experiment uman. Acum îţi vom şterge creierul să vedem cum te adaptezi la condiţiile de pe Uranus. Pace în univers” şi să facă semnul pacii cu singurele lor degete, alea două şi să zâmbească malefic. N-ar fi genial?
Şi apoi… m-aş întoarce pe pământ şi aş vorbi cu voi cu o voce dinaia cyber şi aş fi superinteligentă, că aşa m-au făcut extratereştii şi v-aş bate pe toţi la orice joc posibil şi aş câştiga toţi banii de pe planetă şi m-aş duce în toate mallurile posibile şi mi-aş cumpăra haine. 8-> aaaah. Da, fraza aia e prea lungă. Şi ce?
Are cineva vreo relaţie cu extratereştrii de pe Uranus… daţi şi voi un telefon pentru mine, vă rog.
Iubitule…această zi s-a dovedit odată cu revărsarea zorilor,apăsătoare. De ce spun apăsătoare?! Pentru că astăzi mi-am amintit de furtunile trecutului…
Cufundată în mijlocul patului rezemată de o pernă moale,contemplam cu privirea, de la distanţă, prin sticla rece a geamului, ninsoarea care devenea din ce în ce mai abundentă. Lacrimile mi-au invadat ochii mici şi negri, care se dovedesc a fi mereu jucăuşi la întâlnirea cu ai tăi. Îmi priveam trupul firav, fiind străbătută de nişte uşori fiori reci.
Mi-am lăsat capul pe umărul uşor dezgolit,buclele alunecând de-a lungul lui. Am închis ochii, ţinând pleoapele puternic strânse,proiectându-mă în trecut. Scenele mi-au venit imediat în minte. Violenţa fizică,violenţa sufletească,predicile,autoritatea,insultele, răpirea sufletului meu şi îndepărtarea a tot ceea ce ţinea de tine. Deschid pleoapele umede,îmi controlez buzele tremurânde şi îmi redresez respiraţia.
Acum ceva timp, credeam că tot ceea ce am făcut noi, ca să fim împreună, au fost cele mai critice luni din viaţa mea, şi consideram că am depăşit un obstacol mare. Acum percep altfel lucrurile. Când mă gândesc cât am suferit în acea perioadă amândoi, prevăd pe viitor multe alte obstacole, care vor fi mult mai mari decât cel/cele pe care le-am depăşit până acum, pentru că aşa este viaţa. Nu asta este problema,pentru că ştiam asta de mult timp. Gândindu-mă la multe dintre lucrurile care le-am făcut, şi la consecinţele lor, am descoperit multitudinea de posibilităţi existente în fiecare ocazie. A-ţi asuma deciziile şi afirmaţiile e un lucru destul de greu în cele mai multe… E adevărat că din motive independente de noi “shit happens”, iar viaţa noastră devine una jalnică, plictisitoare, tragică. Dar contează atitudinea cu care trecem peste aceste obstacole.
Atitudinea mea a fost şocantă pentru mine. Obstacolul pe care a trebuit să-l înfruntăm împreună, a lăsat urme adânci asupra mea, şi amintiri care nu-mi dau pace. Nu mă aşteptam la asta. De obicei, îmi impuneam singură să şterg orice amintiri urâte, un fel de refresh. Dar de data asta nu am mai putut. Mi s-a instalat frica până în adâncul inimii şi dincolo de ea. Cred că dacă nu m-aş mai alina cu chipul tău, cu îmbrăţişările tale, m-aş prăbuşi în neant.
Nu vreau să se mai întoarcă acele momente niciodată în existenţa noastră,sau oricare altele similare. Vreau să cred că a fost un coşmar, şi vreau ca de fiecare dată când deschid ochii, să mă întâmpine realitatea. Realitatea fiind tot ceea ce fac alături de tine, şi voi mai face.
Vreau ca ninsoarea asta să-mi spele sufletul şi mintea. Vreau să te iubesc.
Aş vrea să savurez fiecare cuvânt pe care mi l-a scris…iar şi iar….
Sper să supravieţuiesc,dar pericolul pândeşte de peste tot. Dacă suferinţa inimii nu te ucide…’războiul civil’ care nu se mai termină poate că o va face. Îmbrăţişarea sufocantă şi letală a lui…această boală a dragostei este şi mai imprevizibilă decât războiul. Te cuprinde,iar apoi,deodată, te lasă. Te ia, apoi te lasă.
Aşa au trecut cele mai grele zile din viaţa mea. Număram minutele nesfârşite,unul câte unul, aşteptând să se întoarcă. “Dar nu contează. Voi aştepta chiar şi o eternitate. Până ce voi muri dacă va fi nevoie. “
Dragostea mea e ca marea, nesfârşită şi eternă. Şi uneori furioasă ca valurile învolburate.
Vopsea invizibilă pentru o iubire secretă !
Reporter : ” Ea ştie cât o iubeşti?” El : ” Da “ Reporter : ” Şi, evident, şi ea te iubeşte. “ El : ” Da “ Reporter : ” Părinţii voştri ştiu?” El : ” Nu, nu ştiau. Acum ştiu. “ Reporter : ” Tu cum îi spui?” El : “… floarea mea.” Reporter : ” Bine…uite ce i-ai putea scrie.”
Frumoasa şi iubita mea floare…nimeni nu poate distruge…o mare iubire ca a noastră. Viaţa mea, sufletul meu, fii puternică. Nu renunţa. pentru că iubirea noastră este mai profundă ca oceanul…
Reporter : “Spune-mi cum ai defini dragostea?”
Ea : “Dragostea?
Dragostea e…dragostea spirituală e de la mijloc în sus, iar cea fizică, de la mijloc în jos. Dragoste divizată. Dar eu o trăiesc pe cea spirituală iar şi iar…la nesfârşit.
Vârsta nu contează decât în lumea fizică. Esenţa unei fiinţe umane rezistă în faţa timpului. Viaţa noastră interioară este eternă,adică…sufletul rămâne tot atât de tânăr…şi puternic ca atunci când eram în floarea vieţii.
Consideră dragostea ca o stare de fapt…nu ca un mijloc pentru a obţine ceva…ci ca alfa şi omega.
Un scop în sine. “
Ea:- De data asta vreau să încerc în felul tău. El: – E bine şi aşa. Ea: – Atunci de ce nu faci şi tu aşa? El: - Îndrăzneşte să fii diferită.
Când l-am cunoscut pe el…acestea au fost zilele nebuniei. Când tot abundă.
Păsările umpleau cerul…şi o mare bunătate ne invada.
A fost frumos. Intens.
Viitorul părea strălucit. Prezentul era foarte,foarte bun. Vroiam sa împărţim totul. În special momentele frumoase.
” Vreau să fiu cu tine pentru totdeauna”
Şi eu nu vroiam?
După-amiaza – desfătarea extravagantă.
Când ne putem opri, nu vrem…când vrem să ne oprim,nu reuşim ! Unul din micile mistere ale vieţii.
Acesta este secretul cel mai profund pe care nimeni nu-l cunoaşte.
E raza razelor,sămânţa seminţelor…cerul cerurilor şi un copac numit viaţa, ce creşte mai înalt decât sufletul poate atinge sau întrece mintea. Şi asta este ceea ce păstrează stelele aşa cum sunt.
Ţi-am umplut inima. Am încărcat-o în inima mea.
…Unde zgomotul nu intră. Lumea noastră era atât de completă.
Ea: - Sunt speriată. El: - Nu ai de ce să fii speriată.
Ea: - Crezi că s-a terminat? El: - Nu se va termina niciodată.
Era o dată El şi Ea. Lucrurile au fost grele în acel an. Ceara se topea în copaci. Încerca să învingă orice obstacol făcând orice pentru ea.
Mii de păsări,cele mai mici păsări îi adorau părul. Totul era frumos.
Era după-amiaza unei lumini extravagante. Ea a dispărut.
Ultimile zile de lumină ale soarelui au fost un şoc. De data asta aş vrea sa încerc metoda ta.
…a venit în viaţa mea repede şi mi-a plăcut.
S-a tăvălit în noroiul bucuriei noastre.
Cât de fragilă este…
Când îţi doreşti ceva cu adevărat,tot unviversul conspiră pentru îndeplinirea dorinţei tale.
Îmi amintesc că acum 1 săptămână, zi de zi mi-am dorit ca pe data de 23 ianuarie – de ziua mea – să ningă.
În această dimineaţă m-am trezit, şi am rămas umită când am văzut că fulgi mari şi fulgi mici cădeau din cer. [ Thank You for the lovely snow you've been giving me this winter. ] Dansau uşor lipindu-se de geam. În ochi mi s-a instalat strălucirea care mi-a lipsit atâta timp. Ninsoarea a fost cel mai frumos cadou de ziua mea !
Afară era iarnă, dar în sufletul meu primăvară. Azi fost cea mai frumoasă revedere cu el de anul acesta, şi cea mai frumoasă zi de naştere a mea.
Ninge și acum, iar mie nu îmi e frig. Și sunt atentă, pentru că îmi place să fiu întotdeauna atentă atunci când ninge. Și știu că, la un moment dat, cineva o să-mi prindă mâna să o țină la căldură aşa cum ai făcut tu.
Cineva o să știe cât de frumos ninge!
Mi-e dor de tine de fiecare dată când ninge… Și la fiecare ninsoare știu că, undeva în lume, ție îți e mult prea frig….
◦ Despre viaţă nu poţi scrie decât cu un toc muiat în lacrimi. ◦●◦ "Nu trebuie să mai visăm cuvinte, trebuie să le trăim" (F. Beigbeder) ◦●
● "J'ai décidé d'être heureux parce que c'est bon pour la santé" - Voltaire
● Dumnezeu a dat femeilor trei calităţi :
frumuseţe, înţelepciune, fidelitate. Punând condiţia ca nici o femeie să nu le
aibe pe toate trei.
● Când femeia spune “NU” înseamnă “POATE”. Când spune “POATE” înseamnă “DA”. Şi când spune “DA” înseamnă că nu-i femeie.
● Here's for the future, 'cause I'm done with the past. :)
● A girl needs only 3 things in her life : Love, to make her week; Alcohol, to make her strong; and Friends to pick her up when the first two make her hit the ground.
● Sometimes you give too much, and it's hard to take it back.
● Love is a force you can't control.
● Visele trăite în doi, alcătuiesc cele mai frumoase amintiri .
● The only people you need in your life are the ones that prove they need you in theirs…
● Sometimes people put up walls, not to keep others out, but to see who cares enough to break them .
● Some people make the world special just by being in it.
● Inside myself is a place where I live all alone.
● ” Nu înceta niciodată să zâmbeşti, nici chiar atunci când eşti trist, pentru că nu se ştie cine se poate îndrăgosti de zâmbetul tău.” (G. J. G. Marquez)
● Viata e plina de fumusete. Observ-o! Observa albinele, copiii, fetele zambitoare. Miroase ploaia si simte vantul. Traieste-ti viata la intregul ei potential, si lupta pentru visele tale.
